Cand vorbesc despre frumos,inglobez clipe,trairi,stari,sentimente ,ganduri si nu numai...Nu ma intreb de ce frumosul e finit.Frumosul infinit devine rutina,cotidian accesibil...Pe masura ce ne obisnuim cu acesta, dezvoltam o oarecare toleranta la ceea ce initial parea fabulos si unic.Hmm,poate trebuie gustat in portii mici si rare asemeni unui vin bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.