Rob dougan clubbed to death videoclip

Festivalul “Sighişoara Medievală” 2010

Începând cu anul 1992, în fiecare vara, Cetatea Sighisoarei îsi retraieste trecutul datorita Festivalului Medieval. Pe stradutele înguste, sub zidurile îmbatrânite de vreme, apar intempestiv cavaleri, calugari, vrajitori, clovni si duhuri întrupate, veniti dintr-o lume în care fabulosul si teribilul traiau laolalta hranind frica dar si neostoita înclinatie spre aventura.
La fiecare editie a festivalului Evul Mediu n-a mai fost nici întâmplator, nici întunecat, nici nu a mai apartinut trecutului. Dupa sute de ani el a avut prilejul sa renasca prin tot ce a avut mai omenesc si etern: ARTA. Încercând sa reînvie o epoca ce parea apusa pentru totdeauna, Festivalul Sighisoara Medievala îsi propune sa smulga prezentului o farâma care, în decoruri de Ev Mediu si în cântece de menestreli, va fi traita de participanti ignorând efemeritatea trecerii noastre pe aceasta lume.
Importanta acestei manifestari consta în puntea de comunicare realizata prin intermediul artei, cu ajutorul genuri specifice Epocii Medievale: jocul, teatrul, dansul, muzica, nu mai putin importanta fiind diversificarea si multiplicarea formelor de comunicare culturala, care implicit faciliteaza o mai buna întelegere a fenomenului de multiculturalitate, specific Sighisoarei.

Ca în fiecare an Festivalul Sighisoara Medievala se desfasura la sfârsitul lunii iulie. Editia din 2010 se va desfasura în perioada 23 - 25 iulie.

Mai bine "astazi",poate"maine"...nu mai vine...

In ultimul an,mai intens ca niciodata,ma trezesc pierduta printre ganduri,ganduri asupra carora revin obsesiv,cu o neasteptata insistenta.Ma gandesc la oameni apropiati,oameni in general...la viata...la modul in care imi traiesc viata...la bine si la mai putin bine...Am ajuns sa meditez atat de mult la aceste lucruri,incat am momente in care ma tem ca poate gandesc mai mult decat actionez...insa stiu ca e mai prudent asa.Nu sunt omul regretelor,consider ca in masura judecatii pe care am avut-o la fiecare varsta,am facut ceea ce am considerat atunci ca trebuie facut.Nu de asta ma tem...nici pe departe.Greselile au o simbolistica aparte pentru mine,sunt benefice in masura in care se invata ceva din ele,evitandu-se repetitia lor.Simt nevoia de a ma asigura periodic ca ceea ce fac,fac cat pot eu de bine.Vreau sa ma trezesc acum din toate visele si visurile,acum e momentul,nu maine,nu la anul,nu in viitor.Nu mai am scuza copilariei,chiar daca inca ma simt si voi ramane un copil, acest copil trebuie sa gandeasca ca un om mare.
Vreau astazi sa fac ce trebuie facut,vreau astazi sa traiesc asa cum imi doresc,sa-mi cer scuze,sa iubesc,sa rad,sa alerg desculta...Nu maine,nu la vara,nu in vacanta,nu in alta viata...Astazi,acum!
E ciudat...daca astazi s-ar termina viata mea...cati dintre cei apropiati,stiu de ex.ca imi doresc sa fiu incinerata si ca in locul plansetelor vreau sa acult Johann Pachelbel-Canon D?Cati stiu i-am apreciat si ca m-au miscat creatiile lor?Oare mi-am aratat parerile de rau atunci cand am gresit fata de ei?Oare fata de mine am fost justa?Oare daca spuneam "te iubesc"in loc de "adio"unde eram?
Pentru a nu avea regrete ulterioare..."astazi"

Destinatar :

Sa nu te gandesti la mine...
Eu n-am sa ma gandesc la noi.
Sa nu ma-ntrebi "de ce?",
Acum ,aici,nu-i loc de doi...
Sa nu-mi spui niciodata,
Ce n-am sa-ti spun nici eu.
Zambeste-mi din priviri
Am sa-ti sambesc si eu.

Enya -waterfall

Inruditi biologic,straini spiritual

Dintre entitatile biologice existente,omul reprezinta fiinta biosociala,deoarece forma finita actuala,este rezultatul unei lungi evolutii biologice si totodata,unei ample dezvoltari sociale.Cursul istoriei a nascut numeroase teorii care incerca sa stabileasca daca particularitatile morfologice, fiziologice,biochimice si implicit comportamental umane au fundament genetic integral sau daca,anumiti factori socio-culturali participa si influenteaza actiunile noastre.Exceptand cazurile care intra in
morfopatologie,consider ca fiinta umana reprezinta produsul dintre genetica si factorii socio-culturali in egala masura.Cu toate ca opinia mea actuala este sustinuta de un numar modest de cati pe care le-am parcurs(cand ma gandesc ca marii savanti acuzau incertitudinea chiar si dupa parcurgerea unui numar de carti cu multe zerouri...)consider ca rolul constiintei este de a infrana si dirija instinctele naturale,dobandite conform teoriei ereditatii.
Am sa incerc sa introduc conceptul de spiritualitate dupa aceasta introducere.Inainte de a incepe,vreau sa va mentionez ca opiniile pe care le exprim,imi apartin ca rezultat al convingerilor proprii si al punctelor de vedere comune cu literatura de specialitate,parcursa pana acum.Bref,ceea ce va impartasesc,puteti supune relativului.Este ceea ce cred,insa nu ma astept ca toti oamenii sa ma aprobe,deoarece parerile noastre sunt impartite si cand vorbim despre preferinta painii:)
Cand vorbesc despre spiritualitate,ma refer la,daca vreti,cultul sufletului si al spiritului,al armoniei si echilibrului dintre minte-trup-suflet.Imi asum faptul de a ma considera un om spiritual si nu unul religios.Putem trata spiritualitate si religia ca fiind 2 entitati diferite(in cazul meu)sau ca fiind o comuniune(in cazul celor religiosi.Accept existenta tuturor religiilor si respect in egala masura adeptii lor,atata timp cat aceste orientari au la baza principii sanatoase,lipsite de inegalitatea de gen,ipocrizia si dualitatea celor care le propaga,absenta parerilor preconcepute dar admise de-a lungul istoriei.
Sufletul este ceea ce ramane odata cu trecerea vremii,insa accesul spre el este blocat de invatare si imitatie sociala gresita.Cati dintre voi se simt cu adevarat liberi?Cati dintre voi faceti ceea ce va place?Libertatea catora dintre noi este limitata de idealurile parintilor,partenerului de viata,fiului/ficei?Cand v-ati privit ultima oara in suflet si ati simtit apartenenta la viata pe care o traiti?Cati dintre noi sunt multumiti de ei insisi si rad din toata inima?Cati va simtiti apatici si bolnavi cu toate ca medical pareti in ordine?Cati va doriti ca zilele sa treaca mai repede?Cati asteptati sa puneti capul pe perna si macar in visare poate faceti ce va doriti cu adevarat...Cat de mult ne dorim si cat de mult se pot materializa visele si visurile noastre?Ce inseamna fericire,dragoste,adevar?
Cum se pot schmba perceptiile?
Cati ma veti dezaproba daca va spun ca toate raspunsurile si toate solutiile se afla in interiorul nostru?Cei suferinzi,se vor duce cu gandul ca boala e straina de mine si de aceea arunc cuvinte-n vant...sau poate ca nu stiu ce e durerea...cat de mult putem suporta depinde doar de noi:)
E ciudat cum avem ore,cursuri pentru intretinerea fizica si psihica,insa cum ramane cu partea sufleteasca?Cat de greu poate sa fie sa ne smulgem 10min/zi din rutina zilnica si sa meditam la ceea ce am facut si la modalitatile prin care puteam sa facem acel lucru?Sa meditam la acceptarea de sine dincolo de toate defectele inchipuite sau vazute prin ochiul critic al celuilalt,sa ne bucuram de lucruri care nu costa nimic:apus si rasarit de soare,ploaie,nepotul care creste pe zi ce trece,sanatatea sau preventia si ameliorarea bolii,zambetul batranelului caruia i-am cedat locul in troleu...
Ce credem ca ne face fericiti si ce ne face de fapt fericiti?
Spiritul cauta intelepciunea si intelegerea,tolerarea si acceptatrea proprie si a celuilalt.Credeti ca individual nu puteti schimba lumea?Daca toti oamenii din lumea ar putea,macar reflecta la intrebarea aceasta...maine lumea ar evolua spiritual.Misiunea spiritualitatii noastre trebuie sa se ingijeasca de viata prezenta pentru ca ea reprezinta un bun predictor al celei ulterioare.
O singura intrebare mai am...imaginati-va cum v-ati comporta pentru o zi,daca v-ati asculta inima fara sa tineti cont de ceea ce ati invatat socio-cultural in toti acesti ani...ce inseamna normalitate in sufletul vostru?

Desire

A lover knows only humility, he has no choice.
He steals into your alley at night, he has no choice.
He longs to kiss every lock of your hair, don't fret,
he has no choice.
In his frenzied love for you, he longs to break the chains of his imprisonment,
he has no choice.

A lover asked his beloved:
- Do you love yourself more than you love me?
Beloved replied: I have died to myself and I live for you.
I've disappeared from myself and my attributes,
I am present only for you.
I've forgotten all my learnings,
but from knowing you I've become a scholar.
I've lost all my strength, but from your power I am able.

I love myself...I love you.
I love you...I love myself.

I am your lover, come to my side,
I will open the gate to your love.
Come settle with me, let us be neighbours to the stars.
You have been hiding so long, endlessly drifting in the sea of my love.
Even so, you have always been connected to me.
Concealed, revealed, in the unknown, in the un-manifest.
I am life itself.

You have been a prisoner of a little pond,
I am the ocean and its turbulent flood.
Come merge with me,
leave this world of ignorance.
Be with me, I will open the gate to your love.

I desire you more than food or drink
My body my senses my mind hunger for your taste
I can sense your presence in my heart
although you belong to all the world
I wait with silent passion for one gesture one glance
from you.

bla bla-uri

Se pare ca relatia mea cu mos Ene a suferit schimbari dramatice in urma sesiunii.Ne-am cam separat...el vine rar si pleaca reprede.La fel s-a intamplat si in aceasta seara.Satula de asteptarea asta seaca,mi-am luat o cana de ceai ca sa-mi inec somnul cu totul si vreau sa scriu repede o parte dintr-o poezie.Este o poezie pe care am scris-o pe la 16-17ani.Din pacate nu-mi amintesc decat o parte,asa ca...daca o s-o gasesc printre hartogaraiele mele,o sa revin ulterior asupra ei,iar daca nu...
"Pe drumul existentei,pasim si eu si tu si noi,
Ne vor prada furtuni,vanturi si ploi.
Vom incerca sa-ajungem la final de drum,
Cu sufletul intact chiar daca trupu-i scrum,
Vom rade de durere cand viermii ne mananca
Caci spiritul se-nalta lasand doar carne-n urma.
Si ce ne asteapta oare,dincolo de acest uman noroi?
Poate o alta viata cu carne,viermi si ploi."

despre oameni,despre"noi"

Am sa revin asupra intrebarii "cum suntem?"...in nici un caz noi insine.Suntem masti si categorii etichetate de catre istorie si implicit,societate:copilul nu-stiu-cui,vecinul,femeia usoara,betivul,tiganul,saracul,directorul,prostul...Constransi mai mult sau mai putin de mediul in care ne ducem existenta,alegem mereu dintre cele doua extreme:ori le modelam pe toate pana prind o forma care sa fie pe gustul parintilor,prietenilor,profesorilor,sefului...societatii in genereal;sau...secatuiti de vointa si ambitie,cu ignoranta celorlalti apasand-ne umerii,trecem la teribilisme,adoptand toate principiile dogmei,insa pe dos.Suntem tot acest amalgam,cand am putea sa fim "Noi"!De ce acest nivel ridicat de colectivism in detrimentul individualismului?Oare nevoia de afiliere sau relationare chiar presupune renuntarea la individ?De ce diversitatea sperie?De ce sa fim imagini sociale fara apartenenta?Adevarul e ca...asta astepta semenii...la randul lor,isi pun zilnic o masca,inabusind imperfectiunile si plansul(pentru ca nu e cool sa ai sensibilitate...)apoi,urmeaza concurenta intre mastile noastre...asteptam momentul in care il putem dezechilibra pe celalalt actor social,gasindu-i un defect comportamental,fizic,emotional care sa-i fie fatal..vazandu-l "nenorocit",ne comparam bucurosi cu el,deoarece in subconstientul nostru,l-am perceput deja ca fiind inferior.Insa sentimentul de multumire si implinire,apune rapid...nu ne alegem cu nimic pe de urma rautatilor in care investim zilnic,singurul castig ramane un nesfarsit sentiment de goliciune,durere muta si o noua amibitia de a ne focaliza pe nefericirea celuilalt din cauza ca la randul nostru,suntem nefericiti...Este adevarat ca moralitatea noastra lasa de dorit,insa macar pentru intentia de a schimba ceva,trebuie sa ne recunostem noua si celuilalt cum suntem.Referindu-ma la subiectul de fata,consider ca adevaratul curaj sta in a recunoaste adevarata noastra fata si de a incerca sa ne cultivam inteligenta emotionala.La ce ce bun sa continuam acest teatru dramatic deghizat in comedie?!Acestia suntem noi:rai,invidiosi,lacomi,infideli,lasi,micinosi...Putem alege sa ramanem asa,fara insa a le reprosa celorlalti acestea sau ne putem trata aceste boli colective.(Partea II)

Gheorghe Zamfir - Einsamer Hirte

...pentru ca si astazi,ca-n multe alte zile,ascult una dintre cele mai frumoase creatii muzicale,am o datorie sufleteasca de a spune cu inima larg deschisa "Maestre,ma'nchin!",cuvinte adresate domnului Gheorghe Zamfir,supranumit Regele naiului.Pe lângă prestigioasa carieră de muzician,inclinatiile sale artistice ating şi domeniul literar şi al artelor plastice, publicând versuri, eseuri şi o carte autobiografică.De asemenea,maestrul expune picturi proprii în ţară şi în străinătate.

pentru L.

L.,este o persoana pe care o pastrez in proximitate de cativa ani...pentru ca in aceste momente,viata ei sentimentala fluctueaza,m-am gandit sa-i dedic o poezie.Aceasta poezie,mi-a fost impartasita in urma cu multi ani de catre o persoana speciala,cu care din pacate,am pierdut legatura.Initial,am dat un search pe motoarele de cautare,deoarece imi era teama ca nu o voi putea reproduce fidel,insa...variantele pe care le-am gasit sunt diferite ce ceea ce auzisem initial,asa ca am hotarat sa o scriu,asa cum imi amintesc:).
"Purtam amandoi o dragoste-n noi,
Dar eu pentru tine si tu pentru alta
Si focul ne mistuie crunt pe-amandoi:
eu ard pentru tine si tu pentru alta.

Aştepţi un cuvânt,aştept un cuvînt,
Dar eu de la tine şi tu de la alta.
Desi eu te port in gand surazand,
Tu in visare nu vezi decat alta.

Si ce ne ramane acum de facut,
Cand timpul nu stie decat sa razbune...
Traim doar iubind,iubim doar traind
desi eu pe tine,tu... totusi pe alta."

Sad Romance (Violin Version)

Melancholy - Sad piano/violin music

despre oameni,despre "noi"

De-a lungul istoriei,"omul"a reprezentat un concept regasit in toate formele de manifestare ale artei si cunosterii."Am incercat" mereu sa definim cine suntem,ocupandu-ne marea majoritatea a timpului cu intrebari existentiale privind adevarata noastra identitatea,dincolo de subiectivitatea cu care ne-a raspuns istoria.Oare ne-am gandim ca poate "cum suntem" are o mai mare importanta pentru intelegerea existentei noastre?Apartenenta la specia umana este un concept care vorbeste vag si relativ despre modul in care functionam emotional,comportamental si spiritual,ea fiind ceva mai relevanta in explicatiile aduse in plan biologic.De ce "cum suntem"merita un loc in rutina existentiala?Pentru ca o mai buna cunoastete,daca nu chiar intelegere a modului in care percepem si reactionam ne ajuta sa ne facem trairea mai suportabila,mai usoara si in definitiv,mai placuta.Iar pentru cei,ale caror idealuri in viata vizeaza si evolutia spirituala,consider ca cea mai nobila preocupare a omului,este omul.Plecand de la premisa ca placerea si durerea sunt 2 stimuli care ne pot dirija reactiile interne si externe,putem individual si colectiv sa lucram la acceptarea celuilalt,lund in brate pentru inceput verbul "a tolera"."De ce sa-l tolerez pe cel de langa mine,de ce sa-mi pese?!"Este trist si totodata adevarat insa asa am gandit multi dintre noi,cel putin o data in viata.Insa aceasta gandire,adoptata la nivel macro,ne-a construit o lume in care nepasarea,egoismul,lasitatea,rasismul,trufia,teama de a ne asuma libertatea conduc. (Partea I)