Michael Nyman - The Claim (The Exchange)

Nadia - Michael Nyman - Wonderland's soundtrack

Orbital - One Perfect Sunrise (Reuben Halsey Upbeat mix)

Imi place cand dorm pentru ca ma face sa ma simt precum un sef de treaba:acord o scurta pauza angajatului meu numit trup,singurul care ma limiteaza in atatea privinte.De fapt,am doi angajati:mintea si trupul.Trupul e incepator...destul de limitat,vicios,cu o perceptie pe care uneori o pun la indoiala,cu multe nevoi fiziologice si existenta limitata.Uneori,ma gandesc ca ii acord prea mult timp si atentie,la fel cum fac barbatii cu femeile frumoase in care investesc si care cateodata nu-mi amortizeaza nici macar investitia ce sa mai vb.despre profit:))Munca grea o las in seama mintii care se comporta aproape ireprosabil.Ea este precum o adolescenta rebela,pleaca departe de casa,doarme putin,lucreaza la intensitate maxima si tinde spre timpul universal.Ea e grasuta,cu dioptrii mari,insa e cea care sta la pupitrul de comanda.Nu este la fel de atragatoare,dar reprezinta o investitie pe termen lung.Avand in vedere criza existentiala,ma gandeam ca-mi pot concedia trupul sau macar sa-i reduc norma...Vrand,nevrand...nu-mi este indispensabil,e primul care trebuie abandonat in trecerea de la timpul istoric la cel universal.

"Cafe del Mar" Tom Oliver - Free Your Mind

Mitul singuratatii

De unde vine singuratatea si ce este ea?
Sunt putini cei care pot formula o explicatie pentru singuratate,cu toate acestea conceptul pare sa ii sperie pe majoritatea dintre noi...Personal,o consider un mit...
Gasesc singuratatea ca fiind cea mai naturala si totusi...cea mai insuportabila consecinta a delictului existential.Singuratatea nu inseamna lipsa relationarii,nu inseamna izolare,putem avea statut de singuri in context de mii de prieteni...Ne putem simti singuri in idei,trairi,apartenenta.
Aruncand o privire superficiala asupra singuratatii,facem umana greaseala de a ne identifica cu stari precum goliciunea interioara,plictisul provocat de sine,tulburari psihosomatice...esenta singuratatii este atat de creativa si atat de productiva...permite acea forma de maifestare a sinelui mental in raport cu sinele fizic.
Atunci cand esti singur,esti de fapt...tu cu tine,asta e o singuratatae relativa:)))...dar ce bine e sa te mai asculti din cand in cand...Ti se intampla sa taiesti frustrarea cauzata de lipsa atentiei din partea celorlalti insa te-ai gandit cat de rar te asculti tu pe tine?Singuratatea e un moment de respiro,un moment in care te poti manifesta dezinvolt,poti sa tragi aer adanc in piept,sa alergi,sa tipi stiind ca nu deranjezi pe nimeni...mi se pare cel mai intim moment pe care tu il traiesc in raport cu sufletul meu...Personal,simt atat de bine singuratatea incat refuz sa-mi asum rolul in cliseul social...
Trebuie sa ne ascultam sinele,nu ne putem complace in aceasta ignoranta similara cu cea a mamelor care isi neglijaza progeniturile...Nu ne putem lasa sinele sa devina autist...sa omoram acesata discrepanta intre ceea ce suntem si ceea ce ne-am dori sa fim...Singuratatea te provoaca sa vezi,sa simti,sa gandesti,sa faci...

The Fountain Soundtrack - 10 Together We Will Live Forever

castele de nisip

Cand eram mica ...construiam lumi de basm care aveau castele marete si lipsite de efemer...cu trecerea anilor am inceput sa le daram inconstient,caramida cu caramida,gandindu`ma:la ce bun un castel cand nu exista
printi si printese?doar n-o sa mearga zmeul sa locuiasca in ele...macar
el dc ar exista...mi-ar f placut sa fiu cenusereasa,dar gandind mai
bine,de unde final fericit si in povestea asta?!:))cu siguranta si
cenusereasa s-a ingrasat dupa nunta,iar printul a fost nevoit sa traga
cu ochiul la fereastra albei k zapada....iar alba k zapada a divortat si
ea dupa ce l-a prins pe al ei print k i-a mancat toate merele si l-a
izgonit pe acesta din palat asa cum a facut dumnezeu cu adam si
eva...Eu as ramane in castelul meu insa prietenii mei nu se mai potrivesc in peisaj...iepurasul meu blanos si alb s-a transforamat in playboy,printul meu sufera de poligamie acuta,printesa s-a maritat cu tatal rege si nu-l vrea pe print...ei considera ca eu nu ma mai potrivesc in peisaj...pana la urma...o sa-mi construiesc alt castel...

Meditation Music 2

Man on fire (complete version) - Lisa Gerrard

Frank Sinatra - Have Yourself A Merry Little Christmas

Ganduri despre iarna

Prima nisoare...:)este cel mai frumos cadou pe care putem sa-l primesc...E asa de frumos si de mare incat pot sa-l impart in mod egal tuturor:cate un fulg de caciula:))
O sa construiesc un om de zapada asa cum mi-ar placea sa fim noi oamenii:bun,zambitor si spiritual...Sper ca iarna aceasta sa ne mai inghete dintre rautati:)

Cafe del Mar - Mandalay (Beautiful)

Brad Paisley;Alison Krauss - Whiskey Lullaby

I love you... but I love me more. I've been in a
relationship with myself for 25 years and that's the one I need to work
on:)))

Cand vorbesc despre frumos,inglobez clipe,trairi,stari,sentimente ,ganduri si nu numai...Nu ma intreb de ce frumosul e finit.Frumosul infinit devine rutina,cotidian accesibil...Pe masura ce ne obisnuim cu acesta, dezvoltam o oarecare toleranta la ceea ce initial parea fabulos si unic.Hmm,poate trebuie gustat in portii mici si rare asemeni unui vin bun.

Scrisoare

Draga maturitate,
M-am gandit bine si am decis sa alerg inspre copilarie.Nu vreau sa te simti data la o parte,admit ca si tu faci parte din mine insa vreau sa raman un copil mare;macar 10 ani sau 20 sau...macar o viata.
Mie nu-mi plac oamenii maturi...ei n-au timp pentru sufletul lor,nu mananca inghetata in exces pentru ca stiu consecintele medicale,nu rad...decat rar si sec,sunt stresati si rareori isi impart jucariile si bomboanele.
Nu cred ca e necesar sa ma maturizez,tu crezi ca gresesc?!
Uite...promit ca incerc sa fiu un copil serios atunci cand trebuie.Am spus copil...:)
Pentru totdeauna,
copilul tau mare.

Cateva cuvinte despre iubire...

Iubirea e atunci cand,cu toate ca nu ne-am trezit impreuna,torn 2 cesti de coffee,gandindu-ma ca esti prezent insa esti mai tacut decat de obicei.
Iubirea e atunci cand,imi mangai tu parul,preferand sa-mi zambesti in loc sa-mi vorbesti.
e atunci cand in viitor,intalnesti trecutul si-l imbratisezi.
e atunci cand tinandu-ne de mana,asezati fata in fata,formam o luna plina...
da,stiu,e luna plina iar...

Efemer

Plec.
Plec pentru ca lumea noastra incepe sa fie lumea ta.Nu mai exista loc pentru mine printre aceste ruine de slabiciuni umane.Ma simt ca un claustrofob care traieste amintiri care nu-i apartin.Prezenta ta imi slabeste aspiratiile care pentru mine au reprezentat constante si puncte de reper,de cand ma stiu.
Plec zambin...d.In urma mea,ramane iubirea noastra si tu cel care ai fost jumatatea mea;in fata mea,esti tu cu statut etern de amic si eu... urmandu-mi visul:)

-Relatari din visare-

....ajunsa in sfarsit la Dumnezeu,dupa ce i-am impartasit ideile principale care imi marcasera o intreaga existenta fizica ,petrecuta in timpul istoric...ajung sa il intreb si despre varsta...explicatia lui fu vasta,insa concluziona prin faptul ca varsta asta e de fapt,asa,sa vada gigantu' intelept daca ce ai facut in trecut,vei face si in prezent si viitor si ca aceasta varsta in mod bizar,aduce o evolutie fizica si de cele mai multe ori o regresiune spirituala...Intentionam sa-l intreb mai multe,inainte de procesul de judecata,de teama ca in urma sentintei se prea poate sa nu-l mai vad insa...un alt mort la fel de curios sau poate mai curios decat mine,astepta fluturand biletul de ordine...

timp

Fiecare zi incepe cu maine
Am sa ma schimb
Fiecare noapte rade si spune
Ca nu am timp...

THE RAIN, THE PIANO

Rob dougan clubbed to death videoclip

Festivalul “Sighişoara Medievală” 2010

Începând cu anul 1992, în fiecare vara, Cetatea Sighisoarei îsi retraieste trecutul datorita Festivalului Medieval. Pe stradutele înguste, sub zidurile îmbatrânite de vreme, apar intempestiv cavaleri, calugari, vrajitori, clovni si duhuri întrupate, veniti dintr-o lume în care fabulosul si teribilul traiau laolalta hranind frica dar si neostoita înclinatie spre aventura.
La fiecare editie a festivalului Evul Mediu n-a mai fost nici întâmplator, nici întunecat, nici nu a mai apartinut trecutului. Dupa sute de ani el a avut prilejul sa renasca prin tot ce a avut mai omenesc si etern: ARTA. Încercând sa reînvie o epoca ce parea apusa pentru totdeauna, Festivalul Sighisoara Medievala îsi propune sa smulga prezentului o farâma care, în decoruri de Ev Mediu si în cântece de menestreli, va fi traita de participanti ignorând efemeritatea trecerii noastre pe aceasta lume.
Importanta acestei manifestari consta în puntea de comunicare realizata prin intermediul artei, cu ajutorul genuri specifice Epocii Medievale: jocul, teatrul, dansul, muzica, nu mai putin importanta fiind diversificarea si multiplicarea formelor de comunicare culturala, care implicit faciliteaza o mai buna întelegere a fenomenului de multiculturalitate, specific Sighisoarei.

Ca în fiecare an Festivalul Sighisoara Medievala se desfasura la sfârsitul lunii iulie. Editia din 2010 se va desfasura în perioada 23 - 25 iulie.

Mai bine "astazi",poate"maine"...nu mai vine...

In ultimul an,mai intens ca niciodata,ma trezesc pierduta printre ganduri,ganduri asupra carora revin obsesiv,cu o neasteptata insistenta.Ma gandesc la oameni apropiati,oameni in general...la viata...la modul in care imi traiesc viata...la bine si la mai putin bine...Am ajuns sa meditez atat de mult la aceste lucruri,incat am momente in care ma tem ca poate gandesc mai mult decat actionez...insa stiu ca e mai prudent asa.Nu sunt omul regretelor,consider ca in masura judecatii pe care am avut-o la fiecare varsta,am facut ceea ce am considerat atunci ca trebuie facut.Nu de asta ma tem...nici pe departe.Greselile au o simbolistica aparte pentru mine,sunt benefice in masura in care se invata ceva din ele,evitandu-se repetitia lor.Simt nevoia de a ma asigura periodic ca ceea ce fac,fac cat pot eu de bine.Vreau sa ma trezesc acum din toate visele si visurile,acum e momentul,nu maine,nu la anul,nu in viitor.Nu mai am scuza copilariei,chiar daca inca ma simt si voi ramane un copil, acest copil trebuie sa gandeasca ca un om mare.
Vreau astazi sa fac ce trebuie facut,vreau astazi sa traiesc asa cum imi doresc,sa-mi cer scuze,sa iubesc,sa rad,sa alerg desculta...Nu maine,nu la vara,nu in vacanta,nu in alta viata...Astazi,acum!
E ciudat...daca astazi s-ar termina viata mea...cati dintre cei apropiati,stiu de ex.ca imi doresc sa fiu incinerata si ca in locul plansetelor vreau sa acult Johann Pachelbel-Canon D?Cati stiu i-am apreciat si ca m-au miscat creatiile lor?Oare mi-am aratat parerile de rau atunci cand am gresit fata de ei?Oare fata de mine am fost justa?Oare daca spuneam "te iubesc"in loc de "adio"unde eram?
Pentru a nu avea regrete ulterioare..."astazi"

Destinatar :

Sa nu te gandesti la mine...
Eu n-am sa ma gandesc la noi.
Sa nu ma-ntrebi "de ce?",
Acum ,aici,nu-i loc de doi...
Sa nu-mi spui niciodata,
Ce n-am sa-ti spun nici eu.
Zambeste-mi din priviri
Am sa-ti sambesc si eu.

Enya -waterfall

Inruditi biologic,straini spiritual

Dintre entitatile biologice existente,omul reprezinta fiinta biosociala,deoarece forma finita actuala,este rezultatul unei lungi evolutii biologice si totodata,unei ample dezvoltari sociale.Cursul istoriei a nascut numeroase teorii care incerca sa stabileasca daca particularitatile morfologice, fiziologice,biochimice si implicit comportamental umane au fundament genetic integral sau daca,anumiti factori socio-culturali participa si influenteaza actiunile noastre.Exceptand cazurile care intra in
morfopatologie,consider ca fiinta umana reprezinta produsul dintre genetica si factorii socio-culturali in egala masura.Cu toate ca opinia mea actuala este sustinuta de un numar modest de cati pe care le-am parcurs(cand ma gandesc ca marii savanti acuzau incertitudinea chiar si dupa parcurgerea unui numar de carti cu multe zerouri...)consider ca rolul constiintei este de a infrana si dirija instinctele naturale,dobandite conform teoriei ereditatii.
Am sa incerc sa introduc conceptul de spiritualitate dupa aceasta introducere.Inainte de a incepe,vreau sa va mentionez ca opiniile pe care le exprim,imi apartin ca rezultat al convingerilor proprii si al punctelor de vedere comune cu literatura de specialitate,parcursa pana acum.Bref,ceea ce va impartasesc,puteti supune relativului.Este ceea ce cred,insa nu ma astept ca toti oamenii sa ma aprobe,deoarece parerile noastre sunt impartite si cand vorbim despre preferinta painii:)
Cand vorbesc despre spiritualitate,ma refer la,daca vreti,cultul sufletului si al spiritului,al armoniei si echilibrului dintre minte-trup-suflet.Imi asum faptul de a ma considera un om spiritual si nu unul religios.Putem trata spiritualitate si religia ca fiind 2 entitati diferite(in cazul meu)sau ca fiind o comuniune(in cazul celor religiosi.Accept existenta tuturor religiilor si respect in egala masura adeptii lor,atata timp cat aceste orientari au la baza principii sanatoase,lipsite de inegalitatea de gen,ipocrizia si dualitatea celor care le propaga,absenta parerilor preconcepute dar admise de-a lungul istoriei.
Sufletul este ceea ce ramane odata cu trecerea vremii,insa accesul spre el este blocat de invatare si imitatie sociala gresita.Cati dintre voi se simt cu adevarat liberi?Cati dintre voi faceti ceea ce va place?Libertatea catora dintre noi este limitata de idealurile parintilor,partenerului de viata,fiului/ficei?Cand v-ati privit ultima oara in suflet si ati simtit apartenenta la viata pe care o traiti?Cati dintre noi sunt multumiti de ei insisi si rad din toata inima?Cati va simtiti apatici si bolnavi cu toate ca medical pareti in ordine?Cati va doriti ca zilele sa treaca mai repede?Cati asteptati sa puneti capul pe perna si macar in visare poate faceti ce va doriti cu adevarat...Cat de mult ne dorim si cat de mult se pot materializa visele si visurile noastre?Ce inseamna fericire,dragoste,adevar?
Cum se pot schmba perceptiile?
Cati ma veti dezaproba daca va spun ca toate raspunsurile si toate solutiile se afla in interiorul nostru?Cei suferinzi,se vor duce cu gandul ca boala e straina de mine si de aceea arunc cuvinte-n vant...sau poate ca nu stiu ce e durerea...cat de mult putem suporta depinde doar de noi:)
E ciudat cum avem ore,cursuri pentru intretinerea fizica si psihica,insa cum ramane cu partea sufleteasca?Cat de greu poate sa fie sa ne smulgem 10min/zi din rutina zilnica si sa meditam la ceea ce am facut si la modalitatile prin care puteam sa facem acel lucru?Sa meditam la acceptarea de sine dincolo de toate defectele inchipuite sau vazute prin ochiul critic al celuilalt,sa ne bucuram de lucruri care nu costa nimic:apus si rasarit de soare,ploaie,nepotul care creste pe zi ce trece,sanatatea sau preventia si ameliorarea bolii,zambetul batranelului caruia i-am cedat locul in troleu...
Ce credem ca ne face fericiti si ce ne face de fapt fericiti?
Spiritul cauta intelepciunea si intelegerea,tolerarea si acceptatrea proprie si a celuilalt.Credeti ca individual nu puteti schimba lumea?Daca toti oamenii din lumea ar putea,macar reflecta la intrebarea aceasta...maine lumea ar evolua spiritual.Misiunea spiritualitatii noastre trebuie sa se ingijeasca de viata prezenta pentru ca ea reprezinta un bun predictor al celei ulterioare.
O singura intrebare mai am...imaginati-va cum v-ati comporta pentru o zi,daca v-ati asculta inima fara sa tineti cont de ceea ce ati invatat socio-cultural in toti acesti ani...ce inseamna normalitate in sufletul vostru?

Desire

A lover knows only humility, he has no choice.
He steals into your alley at night, he has no choice.
He longs to kiss every lock of your hair, don't fret,
he has no choice.
In his frenzied love for you, he longs to break the chains of his imprisonment,
he has no choice.

A lover asked his beloved:
- Do you love yourself more than you love me?
Beloved replied: I have died to myself and I live for you.
I've disappeared from myself and my attributes,
I am present only for you.
I've forgotten all my learnings,
but from knowing you I've become a scholar.
I've lost all my strength, but from your power I am able.

I love myself...I love you.
I love you...I love myself.

I am your lover, come to my side,
I will open the gate to your love.
Come settle with me, let us be neighbours to the stars.
You have been hiding so long, endlessly drifting in the sea of my love.
Even so, you have always been connected to me.
Concealed, revealed, in the unknown, in the un-manifest.
I am life itself.

You have been a prisoner of a little pond,
I am the ocean and its turbulent flood.
Come merge with me,
leave this world of ignorance.
Be with me, I will open the gate to your love.

I desire you more than food or drink
My body my senses my mind hunger for your taste
I can sense your presence in my heart
although you belong to all the world
I wait with silent passion for one gesture one glance
from you.

bla bla-uri

Se pare ca relatia mea cu mos Ene a suferit schimbari dramatice in urma sesiunii.Ne-am cam separat...el vine rar si pleaca reprede.La fel s-a intamplat si in aceasta seara.Satula de asteptarea asta seaca,mi-am luat o cana de ceai ca sa-mi inec somnul cu totul si vreau sa scriu repede o parte dintr-o poezie.Este o poezie pe care am scris-o pe la 16-17ani.Din pacate nu-mi amintesc decat o parte,asa ca...daca o s-o gasesc printre hartogaraiele mele,o sa revin ulterior asupra ei,iar daca nu...
"Pe drumul existentei,pasim si eu si tu si noi,
Ne vor prada furtuni,vanturi si ploi.
Vom incerca sa-ajungem la final de drum,
Cu sufletul intact chiar daca trupu-i scrum,
Vom rade de durere cand viermii ne mananca
Caci spiritul se-nalta lasand doar carne-n urma.
Si ce ne asteapta oare,dincolo de acest uman noroi?
Poate o alta viata cu carne,viermi si ploi."

despre oameni,despre"noi"

Am sa revin asupra intrebarii "cum suntem?"...in nici un caz noi insine.Suntem masti si categorii etichetate de catre istorie si implicit,societate:copilul nu-stiu-cui,vecinul,femeia usoara,betivul,tiganul,saracul,directorul,prostul...Constransi mai mult sau mai putin de mediul in care ne ducem existenta,alegem mereu dintre cele doua extreme:ori le modelam pe toate pana prind o forma care sa fie pe gustul parintilor,prietenilor,profesorilor,sefului...societatii in genereal;sau...secatuiti de vointa si ambitie,cu ignoranta celorlalti apasand-ne umerii,trecem la teribilisme,adoptand toate principiile dogmei,insa pe dos.Suntem tot acest amalgam,cand am putea sa fim "Noi"!De ce acest nivel ridicat de colectivism in detrimentul individualismului?Oare nevoia de afiliere sau relationare chiar presupune renuntarea la individ?De ce diversitatea sperie?De ce sa fim imagini sociale fara apartenenta?Adevarul e ca...asta astepta semenii...la randul lor,isi pun zilnic o masca,inabusind imperfectiunile si plansul(pentru ca nu e cool sa ai sensibilitate...)apoi,urmeaza concurenta intre mastile noastre...asteptam momentul in care il putem dezechilibra pe celalalt actor social,gasindu-i un defect comportamental,fizic,emotional care sa-i fie fatal..vazandu-l "nenorocit",ne comparam bucurosi cu el,deoarece in subconstientul nostru,l-am perceput deja ca fiind inferior.Insa sentimentul de multumire si implinire,apune rapid...nu ne alegem cu nimic pe de urma rautatilor in care investim zilnic,singurul castig ramane un nesfarsit sentiment de goliciune,durere muta si o noua amibitia de a ne focaliza pe nefericirea celuilalt din cauza ca la randul nostru,suntem nefericiti...Este adevarat ca moralitatea noastra lasa de dorit,insa macar pentru intentia de a schimba ceva,trebuie sa ne recunostem noua si celuilalt cum suntem.Referindu-ma la subiectul de fata,consider ca adevaratul curaj sta in a recunoaste adevarata noastra fata si de a incerca sa ne cultivam inteligenta emotionala.La ce ce bun sa continuam acest teatru dramatic deghizat in comedie?!Acestia suntem noi:rai,invidiosi,lacomi,infideli,lasi,micinosi...Putem alege sa ramanem asa,fara insa a le reprosa celorlalti acestea sau ne putem trata aceste boli colective.(Partea II)

Gheorghe Zamfir - Einsamer Hirte

...pentru ca si astazi,ca-n multe alte zile,ascult una dintre cele mai frumoase creatii muzicale,am o datorie sufleteasca de a spune cu inima larg deschisa "Maestre,ma'nchin!",cuvinte adresate domnului Gheorghe Zamfir,supranumit Regele naiului.Pe lângă prestigioasa carieră de muzician,inclinatiile sale artistice ating şi domeniul literar şi al artelor plastice, publicând versuri, eseuri şi o carte autobiografică.De asemenea,maestrul expune picturi proprii în ţară şi în străinătate.

pentru L.

L.,este o persoana pe care o pastrez in proximitate de cativa ani...pentru ca in aceste momente,viata ei sentimentala fluctueaza,m-am gandit sa-i dedic o poezie.Aceasta poezie,mi-a fost impartasita in urma cu multi ani de catre o persoana speciala,cu care din pacate,am pierdut legatura.Initial,am dat un search pe motoarele de cautare,deoarece imi era teama ca nu o voi putea reproduce fidel,insa...variantele pe care le-am gasit sunt diferite ce ceea ce auzisem initial,asa ca am hotarat sa o scriu,asa cum imi amintesc:).
"Purtam amandoi o dragoste-n noi,
Dar eu pentru tine si tu pentru alta
Si focul ne mistuie crunt pe-amandoi:
eu ard pentru tine si tu pentru alta.

Aştepţi un cuvânt,aştept un cuvînt,
Dar eu de la tine şi tu de la alta.
Desi eu te port in gand surazand,
Tu in visare nu vezi decat alta.

Si ce ne ramane acum de facut,
Cand timpul nu stie decat sa razbune...
Traim doar iubind,iubim doar traind
desi eu pe tine,tu... totusi pe alta."

Sad Romance (Violin Version)

Melancholy - Sad piano/violin music

despre oameni,despre "noi"

De-a lungul istoriei,"omul"a reprezentat un concept regasit in toate formele de manifestare ale artei si cunosterii."Am incercat" mereu sa definim cine suntem,ocupandu-ne marea majoritatea a timpului cu intrebari existentiale privind adevarata noastra identitatea,dincolo de subiectivitatea cu care ne-a raspuns istoria.Oare ne-am gandim ca poate "cum suntem" are o mai mare importanta pentru intelegerea existentei noastre?Apartenenta la specia umana este un concept care vorbeste vag si relativ despre modul in care functionam emotional,comportamental si spiritual,ea fiind ceva mai relevanta in explicatiile aduse in plan biologic.De ce "cum suntem"merita un loc in rutina existentiala?Pentru ca o mai buna cunoastete,daca nu chiar intelegere a modului in care percepem si reactionam ne ajuta sa ne facem trairea mai suportabila,mai usoara si in definitiv,mai placuta.Iar pentru cei,ale caror idealuri in viata vizeaza si evolutia spirituala,consider ca cea mai nobila preocupare a omului,este omul.Plecand de la premisa ca placerea si durerea sunt 2 stimuli care ne pot dirija reactiile interne si externe,putem individual si colectiv sa lucram la acceptarea celuilalt,lund in brate pentru inceput verbul "a tolera"."De ce sa-l tolerez pe cel de langa mine,de ce sa-mi pese?!"Este trist si totodata adevarat insa asa am gandit multi dintre noi,cel putin o data in viata.Insa aceasta gandire,adoptata la nivel macro,ne-a construit o lume in care nepasarea,egoismul,lasitatea,rasismul,trufia,teama de a ne asuma libertatea conduc. (Partea I)

Gand bun

Un gand bun,alaturi de un bun venit,tuturor celor care in mod deliberat sau aleatoriu,au ajuns pe acest blog.Va ofer libertatea de a va exterioriza trairile,gandurile si opiniile,impartasindu-le in ce masura doriti,lasand la latitudinea voastra nota pozitiva,critica,subiectiva a acestora:)