sâmbătă, 30 aprilie 2011
vineri, 29 aprilie 2011
Universul meu este in finit…
In calatoria mea de astazi,m-am gandit la univers…cred ca universal meu este finit si totusi infinit.Paradoxal,nu-i asa?!:))Plecand de la premisa ca universul depinde de spatiu si timp,intro opinie personala,consider ca spatialitatea este finita,iar temporalitatea de asemenea…se prea poate sa gresesc,insa eu n-am vazut spatii infinite,nici macar timp infinit ,insa atunci cand intrun spatiu finit,se produce o curgere continua a unui timp finit,acesta devine infinit…astfel…cred ca traim intrun univers finit spatial,cu toate ca este in continua expansiune…dc ceva se mareste,nu insemna ca ajunge infinit;adik,nu cred ca din doua chestii finite pot rezulta chestii infinite prin natura lor,ci doar prin repetitia lor …in plus,timpul erodeaza tot ceea ce imbraca si astfel si dc universal este infinit din geneza,timpul l-ar supune unei finalitati.Poate ca infinitatea este data de principiul nimic nu se pierde totul se transforma si atunci …teoria mea,ramane in picioare?!ma nelamureste inca nu aspect…dc acest nimic nu se pierde,in ce se transforma?Pt.ca dc luam 2 solutii in parti egale si le amestecam…,cand le separam,tot in parti egale,ce obtinem?
miercuri, 27 aprilie 2011
marți, 26 aprilie 2011
Trairi cu care ne identificam
Ma gandesc adesea la liantii(legaturile) care se formeaza intre oameni si al caror avantaj este ca ii ajuta sa se accepte mai usor...pentru ca din experienta mea,concluzionez ca fiind mai facil sa accepti o chestie cu care te identicici,resimtita drept familiaritate.Probabil ca la nivel de subconstient intervine o “senzatie “de apartenenta a gandirii.
Revenind,plecand de la premisa asta,ma gandesc ca este unul dt.motivele pentru care marea majoritate dt.noi,imbratiseaza arta.Cred ca arta opereaza cu emotii,iar emotiile sunt resimtite subiectiv,in concordanta cu modul in care percepem.Asta,dincolo de frumusetea de care arta se bucura in general.
Sunt sigura ca fiecare a experimentat macar o data,faptul ca o anumita piesa se muleaza perfect pe starea lui emotionala,ca un anume tablou face trimitere inspre copilarie,ca acel stil arhit.este la fel de grandios cum ne imaginam noi ca este un castel,atunci cand parintii ne citeau povesti.
Poate(apelez la ipotetic,intrucat deocamdata nu am posibilit.sa atest stiintific ceea ce spun)ca noi ca si oameni,avem nevoie sa stim ca nu suntem singulari in natura trairilor,ca sunt si altii care simt la fel si asta inseamna ca o traire nu este pe deplin necunoascuta(pt.ca si altii au resimtit`o).Merg pana intracolo incat ma gandesc ca toate aceste lucruri sunt derivate din teama de singuratate:singuratate in gandire,in simtire…si explicatia este cat e poate de logica si inrudita cu teama de necunoscut…pt.ca “se simte”destul de ciudat o traire despre care nimeni altcineva n-a auzit,atat de ciudat incat incepi sa pui la indoiala acuratetea cu care percepi si decodifici informatiile din mediu.
In situatiile de maxima intensitate emotionala,ne este adesea mai usor cand ne gandim ca si altii au trecut prin situatii similare si totusi,au revenit pe fagasul normal.De asemenea incapacitatea noastra de a realiza ceva la un moment dat,are posibilitatea de a nu leza cronic stima noastra de sine,atunci cand ne gandim ca uite…si altii au patit`o,ca e uman sa gresesti astfel…
Dc ne temem sa fim unici,in timp ce strigam ca suntem sau dimpotriva,ca nu suntem lasati sa fim?!!!
Oamenii se tem de singuratata generala,dupa cum am mai spus…de la singuratate fizica-singuratate emotionala si intelectuala|(parerea mea sincera vis-a-vis de singuratate este aceea pe care v-am impartas.in mitul singuratatii,scris acum cateva luni)
Iar probabil…chestia de majoritate numerica,ne induce un sentiment de siguranta,de rezistenta a unei idei,in timp…
Exista si persoane care simt repulsie atunci cand se identifica cu trairi de care ulterior,s-au privat ca sa obtina apreciere sociala(un tip care in tinerete purta plete si era unul dt. acei ce umpleau stadioanele si acum cosidera ca acest stil musical este cladit pe cliseul sex & drugs & rock(roll) )
Ne manifestam vizibil dorinta de a ne indentifica unii cu altii,avem expresii care intaresc dorinta noastra de a aveaurmasi care ne seamana(“e tot maica`sa :))
Ravnim dupa gandirea colectiva(voluntar si involuntar),insa nu luam in calcul ca aceasta poate sa ne condamne la moarte individualitate si subiectivitatea trairilor,care cu toate ca uneori sunt vazute ca fiind excentrice,sunt totusi…ale noastre.
*background-Clint Mansell:)
luni, 25 aprilie 2011
sâmbătă, 23 aprilie 2011
vineri, 22 aprilie 2011
Cum sa iubim altfel,dintro perspectivea spirituala…
Dragostea este de cele mai multe ori abordata din perspectiva personalitatii,lasandu-se marginalizata abordarea din perspectiva spirituala.
Dragostea din perspectiva personalitatii se bazeaza pe formarea sentimentelor si pe exteriorizarea lor.Aceasta abordare nu este eronata ,insa este doar o parte superficiala,o parte tribala si involuata a ceea ce dragostea reprezinta de fapt.In natura lor,sentimentele sunt foarte amorfe.Pentru un moment,sunt prezente si intense,iar ulterior parca nici n-au existat.Oricine isi bazeaza relatia amoroasa strict pe modul in care simte la un moment dat,o sa aiba o relatie cu intensitate fluctuanta,lipsita de stabilitate si constanta.Adevaratul mod de a iubi nu presupune doar ce simtim,lucru care este conectat cu subconstientul,ci are mare legatura cu constientul si superconstientul.Astfel,acest mod nu implica doar sentimente de dragoste,romantice si sexuale ci si o atitudine mentala a dragostei.Aceasta inseamna,ca intai de toate ne asumam o dragoste neconditionata fata de partener,dragoste care inabuseste iesirile nervoase si impulsive.Aceasta dragoste nu este ofensiva si nu judeca.Ea recurge doar la observatii pline de afectiune si discernamant spiritual.
Dragostea din perspectiva spirituala iarta intotdeauna,chiar si atunci cand ego-ul nostru negative nu doreste asta.Ea comunica intro maniera calma,rationala,neconditionata si nu se angreneaza in batalia dintre ego-uri.De asemenea este toleranta si rabdatoare.
Sa nu uitam sa avem o atitudine de dragoste nu doar sentimente de dragoste.Aceasta presupune ca suntem dispusi sa:
-manifestam puritate si integritate;sa oferim mai degraba decat sa prmim;sa fie predispusa la iertare,acceptarea greselilor si a tolerantei;se manifesta ca o dorinta intensa inspre positivism si optimism.
Dragostea supraconstienta si spirituala ne inspira sa recunoastem si sa acceptam cu intelegere acele slabiciuni pe care le descoperim la partenerul nostru si ne interzice sa folosim aceste slabiciuni impotriva lui.
Astfel,o dragoste universala atinge atat nivelul fizic,cat si cel emotional ,mental si spiritual.
Imi place viata,mereu ma tine in suspans,e atat de diferita de toate filmele cu final previzibil si idealist.Scenariul e o chestie spontana cu care trebuie sa tinem pasul.E mai interesant sa ai un rol principal in viata ta,atunci esti un actor autentic, caci joci pe scena vietii,iar asta implica multa focusare si precizie.In viata,greselile se platesc,iar cadrul nu se opreste atunci cand simti ca vrei sa renunti la tot si sa...Cand o replica nu ti-a iesit ,sunt slabe sansele de a o repeta,pentru ca ceea ce ai spus inainte devine parte din tine,devine feedback personal.Aici cadrele nu se taie,nu se editeaza.Situatiile prin care treci,produc trairi veritabile si subiective,iar publicul...nu iarta,cu toate ca nimeni nu a platit bilet.Iti joci viata,cu usile larg deschise si oricine poate patrunde sa asiste,ramane la latitudinea ta sa fixezi si locul si implicit distanta fata de tine si intimitatea ta.
Adevaratii actori se bazeaza pe interpretare in stil autentic, ducandu`si rolul pana la capat,indiferent de reactiile publicului.Ei se bucura mai mult de rolul in sine decat de aprecierile ulterioare.
Despre libertatea individuala si dependente existentiale Partea I
Ne place sa spunem despre noi sau mai degraba ca credem,ca suntem liberi.
Dc luam aleator o persoana si o intrebam ce implica aceasta conditie,cel mai probabil o sa ne spuna ca libertatea e atunci cand faci ceva ce-ti place si ceilalti nu se opun.In mediocritatea lui,acest raspus se bucura de adevarat si corect.Tind sa cred ca libertatea e mult mai mult...cel putin libertatea individuala.
Libertatea individuala in cadrul societatii este un miraj.Spun asta pentru ca mi se pare ca libertatea se limiteaza la procesul de a alege variante impuse de catre altii,alteori ramane la stadiul de idee.Cum poti alege liber,dc optiunile au fost din start limitate?Este ca si cand ai avea de ales mere modificate genetic,doar ca poti opta pentru locatia de unde sa le achizitionezi.Piata sau magazin,merele sunt din aceeasi categorie...
Intro lume in care falsele libertati sunt numeric infinite,e important sa ramai liber...
Sa observi mediul impreuna cu derivatele sale,insa sa filtrezi si sa pui in balanta argumentele existente.Dc avem despre o anumita chestiune,un raspuns standard asta nu inseamna ca este valid.Dc un mar(ca tot este catalogat fructul primordial:)) )este vazut mov de cativa oameni si rosu de o multime,asa nu inseamna neaparat,ca cei majoritari au dreptate,cei majoritari au putere numerica si asta,din pacate defineste si delimiteaza conceptul de normalitate intro societate.
Traim in aceeasi lume ,insa ne despart lumi...lumi de idei,de trairi,de credinte.Intotdeauna anumite idei se vor sacrifica in detrimentul altora.Aceasta influenta psihico-sociala se bucura de nemurire,pentru ca intotdeauna vom avea categoriile pe care de altfel,le-am mai mentionat:influenti si influentabili.Iar un om influentabil,crede ca este liber,insa nu este...pentru ca niciodata cel de langa tine nu poate alege in locul tau.Daca am avea motivatia si rabdarea de a ne inspecta sufletul,cu totii am lua cele mai bune decizii.Pt.ca uneori chiar dc nu intelegi conceptual o chestiune,simti ca ceva nu e in ordine,fiinta umana are aceste abilitati,care probabil sunt derivate din instinctul de conservare sau mecanismele de aparare ale organismului.
Ne place sa spunem despre noi sau mai degraba ca credem,ca suntem liberi.
Dc luam aleator o persoana si o intrebam ce implica aceasta conditie,cel mai probabil o sa ne spuna ca libertatea e atunci cand faci ceva ce-ti place si ceilalti nu se opun.In mediocritatea lui,acest raspus se bucura de adevarat si corect.Tind sa cred ca libertatea e mult mai mult...cel putin libertatea individuala.
Libertatea individuala in cadrul societatii este un miraj.Spun asta pentru ca mi se pare ca libertatea se limiteaza la procesul de a alege variante impuse de catre altii,alteori ramane la stadiul de idee.Cum poti alege liber,dc optiunile au fost din start limitate?Este ca si cand ai avea de ales mere modificate genetic,doar ca poti opta pentru locatia de unde sa le achizitionezi.Piata sau magazin,merele sunt din aceeasi categorie...
Intro lume in care falsele libertati sunt numeric infinite,e important sa ramai liber...
Sa observi mediul impreuna cu derivatele sale,insa sa filtrezi si sa pui in balanta argumentele existente.Dc avem despre o anumita chestiune,un raspuns standard asta nu inseamna ca este valid.Dc un mar(ca tot este catalogat fructul primordial:)) )este vazut mov de cativa oameni si rosu de o multime,asa nu inseamna neaparat,ca cei majoritari au dreptate,cei majoritari au putere numerica si asta,din pacate defineste si delimiteaza conceptul de normalitate intro societate.
Traim in aceeasi lume ,insa ne despart lumi...lumi de idei,de trairi,de credinte.Intotdeauna anumite idei se vor sacrifica in detrimentul altora.Aceasta influenta psihico-sociala se bucura de nemurire,pentru ca intotdeauna vom avea categoriile pe care de altfel,le-am mai mentionat:influenti si influentabili.Iar un om influentabil,crede ca este liber,insa nu este...pentru ca niciodata cel de langa tine nu poate alege in locul tau.Daca am avea motivatia si rabdarea de a ne inspecta sufletul,cu totii am lua cele mai bune decizii.Pt.ca uneori chiar dc nu intelegi conceptual o chestiune,simti ca ceva nu e in ordine,fiinta umana are aceste abilitati,care probabil sunt derivate din instinctul de conservare sau mecanismele de aparare ale organismului.
Impachetez un "multumesc"...oare cum sa-l impachetez cat mai dragut?
Acest colet o sa calatoreasca o vreme,dupa care o sa ajunga la destinatia muzicala atat de draga mie,o sa ajunga la...
Intro zi calda si umeda de iulie,ma grabeam sa ajung la o locatie unde eram asteptata si find in intarz.maxima,am lasat graba sa ma ghideze.Stand la semafor,n-am observat pe nimeni langa mine,insa atunci cand lumina verde a anuntat accesul,m-am izbit de o persoana care m-a intrebat dc alerg din calea ploii sau dc am castigat vreun premiu:)))De castigat,am castigat...o coffee
si un simt al umorului care parea sa-l intreaca si pe al meu(si eu am har`domnului:)))
N-am mai ajuns la intalnirea prevazuta...luni la randul am stat nemiscata in fata unui pian care eclipsa total incaperea aceea.
............................................................................................................
............................................................................................................
Punctele acestea se tin departe de orice traire carnala:)))a fost o prietenie platonica si atat de frumoasa.
Acesta persoana a plecat din Romania,asa cu fac toti artistii care ajung sa nu mai aiba ce sa sacrifice doar de dragul apartenentei.
Si avand in vedere ca maine,pe portativul lui,se reunesc 30 de primaveri...Vreau doar sa-i urez"Multi ani muzicali!"si sa`i multumesc pentru compozitiile care imi fac zilele mai frumoase,iar uneori...mai suportabile
Acest colet o sa calatoreasca o vreme,dupa care o sa ajunga la destinatia muzicala atat de draga mie,o sa ajunga la...
Intro zi calda si umeda de iulie,ma grabeam sa ajung la o locatie unde eram asteptata si find in intarz.maxima,am lasat graba sa ma ghideze.Stand la semafor,n-am observat pe nimeni langa mine,insa atunci cand lumina verde a anuntat accesul,m-am izbit de o persoana care m-a intrebat dc alerg din calea ploii sau dc am castigat vreun premiu:)))De castigat,am castigat...o coffee
si un simt al umorului care parea sa-l intreaca si pe al meu(si eu am har`domnului:)))
N-am mai ajuns la intalnirea prevazuta...luni la randul am stat nemiscata in fata unui pian care eclipsa total incaperea aceea.
............................................................................................................
............................................................................................................
Punctele acestea se tin departe de orice traire carnala:)))a fost o prietenie platonica si atat de frumoasa.
Acesta persoana a plecat din Romania,asa cu fac toti artistii care ajung sa nu mai aiba ce sa sacrifice doar de dragul apartenentei.
Si avand in vedere ca maine,pe portativul lui,se reunesc 30 de primaveri...Vreau doar sa-i urez"Multi ani muzicali!"si sa`i multumesc pentru compozitiile care imi fac zilele mai frumoase,iar uneori...mai suportabile
...cand existenta printre semeni devine sufocanta,cand te simti claustrofob in propria ta viata,e important sa nu te pierzi...sa nu te pierzi pe drum, printre ideile,trairile si viata altora.Simtul proprietatii vietii trebuie sa fie atat de rigid,incat nimeni si nimic sa nu-ti devieze traiectoria.Astfel,atunci cand ajungi la final si privesti retrospectiv,sa ai certitudinea ca ti-ai urmat propriul drum si ti-ai trait propria poveste...
joi, 21 aprilie 2011
miercuri, 20 aprilie 2011
luni, 11 aprilie 2011
vineri, 1 aprilie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)