marți, 7 decembrie 2010


Imi place cand dorm pentru ca ma face sa ma simt precum un sef de treaba:acord o scurta pauza angajatului meu numit trup,singurul care ma limiteaza in atatea privinte.De fapt,am doi angajati:mintea si trupul.Trupul e incepator...destul de limitat,vicios,cu o perceptie pe care uneori o pun la indoiala,cu multe nevoi fiziologice si existenta limitata.Uneori,ma gandesc ca ii acord prea mult timp si atentie,la fel cum fac barbatii cu femeile frumoase in care investesc si care cateodata nu-mi amortizeaza nici macar investitia ce sa mai vb.despre profit:))Munca grea o las in seama mintii care se comporta aproape ireprosabil.Ea este precum o adolescenta rebela,pleaca departe de casa,doarme putin,lucreaza la intensitate maxima si tinde spre timpul universal.Ea e grasuta,cu dioptrii mari,insa e cea care sta la pupitrul de comanda.Nu este la fel de atragatoare,dar reprezinta o investitie pe termen lung.Avand in vedere criza existentiala,ma gandeam ca-mi pot concedia trupul sau macar sa-i reduc norma...Vrand,nevrand...nu-mi este indispensabil,e primul care trebuie abandonat in trecerea de la timpul istoric la cel universal.

joi, 2 decembrie 2010

Mitul singuratatii


De unde vine singuratatea si ce este ea?
Sunt putini cei care pot formula o explicatie pentru singuratate,cu toate acestea conceptul pare sa ii sperie pe majoritatea dintre noi...Personal,o consider un mit...
Gasesc singuratatea ca fiind cea mai naturala si totusi...cea mai insuportabila consecinta a delictului existential.Singuratatea nu inseamna lipsa relationarii,nu inseamna izolare,putem avea statut de singuri in context de mii de prieteni...Ne putem simti singuri in idei,trairi,apartenenta.
Aruncand o privire superficiala asupra singuratatii,facem umana greaseala de a ne identifica cu stari precum goliciunea interioara,plictisul provocat de sine,tulburari psihosomatice...esenta singuratatii este atat de creativa si atat de productiva...permite acea forma de maifestare a sinelui mental in raport cu sinele fizic.
Atunci cand esti singur,esti de fapt...tu cu tine,asta e o singuratatae relativa:)))...dar ce bine e sa te mai asculti din cand in cand...Ti se intampla sa taiesti frustrarea cauzata de lipsa atentiei din partea celorlalti insa te-ai gandit cat de rar te asculti tu pe tine?Singuratatea e un moment de respiro,un moment in care te poti manifesta dezinvolt,poti sa tragi aer adanc in piept,sa alergi,sa tipi stiind ca nu deranjezi pe nimeni...mi se pare cel mai intim moment pe care tu il traiesc in raport cu sufletul meu...Personal,simt atat de bine singuratatea incat refuz sa-mi asum rolul in cliseul social...
Trebuie sa ne ascultam sinele,nu ne putem complace in aceasta ignoranta similara cu cea a mamelor care isi neglijaza progeniturile...Nu ne putem lasa sinele sa devina autist...sa omoram acesata discrepanta intre ceea ce suntem si ceea ce ne-am dori sa fim...Singuratatea te provoaca sa vezi,sa simti,sa gandesti,sa faci...

The Fountain Soundtrack - 10 Together We Will Live Forever