Eu si natura impartim o frumoasa nebunie:amandoua ne dezbracam,cand iarna e aproape...ne dezbracam de vara.Iubesc iarna neconditionat,cu toate ca treptat,treptat...o sa-mi aduca inghetul cognitiv,iar eu,o sa am o iarna a memoriei doar pentru mine...Ce vara o sa mai vina atunci sa`mi dezghete ganditorul?!Atunci nu voi mai astepta veri,ci doar apusul existential intr`o mare de nemurire sufleteasca...:)