Mitul singuratatii

De unde vine singuratatea si ce este ea?
Sunt putini cei care pot formula o explicatie pentru singuratate,cu toate acestea conceptul pare sa ii sperie pe majoritatea dintre noi...Personal,o consider un mit...
Gasesc singuratatea ca fiind cea mai naturala si totusi...cea mai insuportabila consecinta a delictului existential.Singuratatea nu inseamna lipsa relationarii,nu inseamna izolare,putem avea statut de singuri in context de mii de prieteni...Ne putem simti singuri in idei,trairi,apartenenta.
Aruncand o privire superficiala asupra singuratatii,facem umana greaseala de a ne identifica cu stari precum goliciunea interioara,plictisul provocat de sine,tulburari psihosomatice...esenta singuratatii este atat de creativa si atat de productiva...permite acea forma de maifestare a sinelui mental in raport cu sinele fizic.
Atunci cand esti singur,esti de fapt...tu cu tine,asta e o singuratatae relativa:)))...dar ce bine e sa te mai asculti din cand in cand...Ti se intampla sa taiesti frustrarea cauzata de lipsa atentiei din partea celorlalti insa te-ai gandit cat de rar te asculti tu pe tine?Singuratatea e un moment de respiro,un moment in care te poti manifesta dezinvolt,poti sa tragi aer adanc in piept,sa alergi,sa tipi stiind ca nu deranjezi pe nimeni...mi se pare cel mai intim moment pe care tu il traiesc in raport cu sufletul meu...Personal,simt atat de bine singuratatea incat refuz sa-mi asum rolul in cliseul social...
Trebuie sa ne ascultam sinele,nu ne putem complace in aceasta ignoranta similara cu cea a mamelor care isi neglijaza progeniturile...Nu ne putem lasa sinele sa devina autist...sa omoram acesata discrepanta intre ceea ce suntem si ceea ce ne-am dori sa fim...Singuratatea te provoaca sa vezi,sa simti,sa gandesti,sa faci...