Trairi cu care ne identificam

Ma gandesc adesea la liantii(legaturile) care se formeaza intre oameni si al caror avantaj este ca ii ajuta sa se accepte mai usor...pentru ca din experienta mea,concluzionez ca fiind mai facil sa accepti o chestie cu care te identicici,resimtita drept familiaritate.Probabil ca la nivel de subconstient intervine o “senzatie “de apartenenta a gandirii.
Revenind,plecand de la premisa asta,ma gandesc ca este unul dt.motivele pentru care marea majoritate dt.noi,imbratiseaza arta.Cred ca arta opereaza cu emotii,iar emotiile sunt resimtite subiectiv,in concordanta cu modul in care percepem.Asta,dincolo de frumusetea de care arta se bucura in general.
Sunt sigura ca fiecare a experimentat macar o data,faptul ca o anumita piesa se muleaza perfect pe starea lui emotionala,ca un anume tablou face trimitere inspre copilarie,ca acel stil arhit.este la fel de grandios cum ne imaginam noi ca este un castel,atunci cand parintii ne citeau povesti.
Poate(apelez la ipotetic,intrucat deocamdata nu am posibilit.sa atest stiintific ceea ce spun)ca noi ca si oameni,avem nevoie sa stim ca nu suntem singulari in natura trairilor,ca sunt si altii care simt la fel si asta inseamna ca o traire nu este pe deplin necunoascuta(pt.ca si altii au resimtit`o).Merg pana intracolo incat ma gandesc ca toate aceste lucruri sunt derivate din teama de singuratate:singuratate in gandire,in simtire…si explicatia este cat e poate de logica si inrudita cu teama de necunoscut…pt.ca “se simte”destul de ciudat o traire despre care nimeni altcineva n-a auzit,atat de ciudat incat incepi sa pui la indoiala acuratetea cu care percepi si decodifici informatiile din mediu.
In situatiile de maxima intensitate emotionala,ne este adesea mai usor cand ne gandim ca si altii au trecut prin situatii similare si totusi,au revenit pe fagasul normal.De asemenea incapacitatea noastra de a realiza ceva la un moment dat,are posibilitatea de a nu leza cronic stima noastra de sine,atunci cand ne gandim ca uite…si altii au patit`o,ca e uman sa gresesti astfel…
Dc ne temem sa fim unici,in timp ce strigam ca suntem sau dimpotriva,ca nu suntem lasati sa fim?!!!
Oamenii se tem de singuratata generala,dupa cum am mai spus…de la singuratate fizica-singuratate emotionala si intelectuala|(parerea mea sincera vis-a-vis de singuratate este aceea pe care v-am impartas.in mitul singuratatii,scris acum cateva luni)
Iar probabil…chestia de majoritate numerica,ne induce un sentiment de siguranta,de rezistenta a unei idei,in timp…
Exista si persoane care simt repulsie atunci cand se identifica cu trairi de care ulterior,s-au privat ca sa obtina apreciere sociala(un tip care in tinerete purta plete si era unul dt. acei ce umpleau stadioanele si acum cosidera ca acest stil musical este cladit pe cliseul sex & drugs & rock(roll) )
Ne manifestam vizibil dorinta de a ne indentifica unii cu altii,avem expresii care intaresc dorinta noastra de a aveaurmasi care ne seamana(“e tot maica`sa :))
Ravnim dupa gandirea colectiva(voluntar si involuntar),insa nu luam in calcul ca aceasta poate sa ne condamne la moarte individualitate si subiectivitatea trairilor,care cu toate ca uneori sunt vazute ca fiind excentrice,sunt totusi…ale noastre.
*background-Clint Mansell:)