despre oameni,despre "noi"

De-a lungul istoriei,"omul"a reprezentat un concept regasit in toate formele de manifestare ale artei si cunosterii."Am incercat" mereu sa definim cine suntem,ocupandu-ne marea majoritatea a timpului cu intrebari existentiale privind adevarata noastra identitatea,dincolo de subiectivitatea cu care ne-a raspuns istoria.Oare ne-am gandim ca poate "cum suntem" are o mai mare importanta pentru intelegerea existentei noastre?Apartenenta la specia umana este un concept care vorbeste vag si relativ despre modul in care functionam emotional,comportamental si spiritual,ea fiind ceva mai relevanta in explicatiile aduse in plan biologic.De ce "cum suntem"merita un loc in rutina existentiala?Pentru ca o mai buna cunoastete,daca nu chiar intelegere a modului in care percepem si reactionam ne ajuta sa ne facem trairea mai suportabila,mai usoara si in definitiv,mai placuta.Iar pentru cei,ale caror idealuri in viata vizeaza si evolutia spirituala,consider ca cea mai nobila preocupare a omului,este omul.Plecand de la premisa ca placerea si durerea sunt 2 stimuli care ne pot dirija reactiile interne si externe,putem individual si colectiv sa lucram la acceptarea celuilalt,lund in brate pentru inceput verbul "a tolera"."De ce sa-l tolerez pe cel de langa mine,de ce sa-mi pese?!"Este trist si totodata adevarat insa asa am gandit multi dintre noi,cel putin o data in viata.Insa aceasta gandire,adoptata la nivel macro,ne-a construit o lume in care nepasarea,egoismul,lasitatea,rasismul,trufia,teama de a ne asuma libertatea conduc. (Partea I)