Se pare ca relatia mea cu mos Ene a suferit schimbari dramatice in urma sesiunii.Ne-am cam separat...el vine rar si pleaca reprede.La fel s-a intamplat si in aceasta seara.Satula de asteptarea asta seaca,mi-am luat o cana de ceai ca sa-mi inec somnul cu totul si vreau sa scriu repede o parte dintr-o poezie.Este o poezie pe care am scris-o pe la 16-17ani.Din pacate nu-mi amintesc decat o parte,asa ca...daca o s-o gasesc printre hartogaraiele mele,o sa revin ulterior asupra ei,iar daca nu...
"Pe drumul existentei,pasim si eu si tu si noi,
Ne vor prada furtuni,vanturi si ploi.
Vom incerca sa-ajungem la final de drum,
Cu sufletul intact chiar daca trupu-i scrum,
Vom rade de durere cand viermii ne mananca
Caci spiritul se-nalta lasand doar carne-n urma.
Si ce ne asteapta oare,dincolo de acest uman noroi?
Poate o alta viata cu carne,viermi si ploi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.